the little highschool that could...

A fost odata k niciodata, k dak nar fi, nu sar povesti, un liceu intre licee, care era insa tot timpul subestimat d oameni shi mereu celelalte licee( Mihai Viteazu, Sava shi Lazar in special) radeu d el.Era mai mic , mai pricajit, mai ciudat decat celelalte. Era ashezat intro mare intersectzie, intro valecare la fiecare ploaie se inunda.Insa acest liceu avea o inima foooarte mare , shi era mereu plin d elevi dornici d invatzatura, shi d profesori dornici d spitalul 9. Era strabatut in lungime d o crapatura(cicatrice din '77) in care multzi elevi shiau pierdut dorintza d invatzatura, pixurile shi brichetele.Era asha d sarac incat avea sonerie d tramvai, insa suplinea prin foamea d educatzie a elevilor, care au pertecut multe ore d fizik, matematica sau romana in hangarul d langa liceu, invatzand pentru alte materii mai importante. Atat d mare era dorintza d invatzatura a acestor tinere mintzi , incat urmele se vad shi acum: mucuri d la mii shi mii d tzigari fumate d stres( in timp c se invatza la geografie), mesaje d dragoste pentru liceu p peretzi shi grilajul d la gard daramat d elevii care-au sarit gardul pentru a ajunge la timp la ore.Toate acestea au dus renumele liceului in cele mai departate locuri ale tzarii, colegiul fiind asaltat d mintzi crude din provincie, gata sa absoarba fiecare picatura d cunoshtintze d la profesori.Noul conducator al liceului a folosit totzi banii din fond pentru modernizare(savoniere noi in bai,preshuri d picioare la intrarile in clase shi jaluzele), niciun ban nefiind irosit. Astfel , micul nostru liceu a reushit sa se pastreze in topul liceelor din capitala, ducand renumele mai departe, la multe generatzii d acum incolo. Shi mam suit pe-o sha, shi vam spus......watever.